După aproape 5 luni de criză politică, timp în care era foarte aproape de alegeri anticipate și ratarea unor ținte în procesul de integrare europeană, Republica Moldova a recăpătat o relativă stabilitate guvernamentală. Deși în continuare planează semne de intrebare cu privire la fiabilitatea majorității parlamentare, un nou guvern la Chișinău este un deznodământ încurajator pentru Uniunea Europeană și unul dezamăgitor pentru Rusia. UE-Moldova: criza politică și relansarea integrării În ultimii 3 ani, UE (reprezentată de instituții comunitare și state membre în mod individual) a oferit sprijin politic și asistență financiară generoasă guvernului de la Chișinău. UE tentată să demonstreze capacitatea de a impulsiona și susține reforme politice și economice în vecinătatea estică a ales Republica Moldova drept un elev-exemplu pentru ceilalți. Privind astfel, summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius (noiembrie 2013) reprezintă un punct intermediar pentru a măsura eficiență puterii de transformare a UE [transformative power], a culege roadele muncii depuse pe parcursul celor 3 ani și a solidifica poziția forțelor pro-europene în Republica Moldova. Criza politică de la Chișinău punea succesul întregului exercițiu în pericol. În toiul crizei un oficial UE exprima în privat îngrijorare: ”dacă clasa politică nu se va trezi la realitate este posibil ca negocierile asupra Acordului de Asociere și liberalizării regimului de vize cu UE să fie blocate, iar fondurilor deja marcate pentru Republica Moldova să fie înghețate.” Pentru a ieși din impas care se prefigura oficialul UE sugera formarea unei noi majorități parlamentare și un guvern funcțional, ambele fiind elemente indispensabile pentru continuarea procesului de aproximare legislativă și implementarea acțiunilor de integrare europeană. Așa cum a observat un alt diplomat european la București: ”cel puțin când