De scris scriu cu creionul şi cu guma, singura evoluţie, singurul progres pe care l-am făcut din clasele primare e că acum scriu cu un creion de 0,5 şi nu mai trebuie să ascut creionul. Deşi sînt fascinată de calculator şi aş sta pe Internet toată viaţa mea, mi s-a creat un reflex, nu mai pot gîndi bine ca să scriu decît cu creionul în mînă şi cu guma alături ca să pot să şterge. Nu transcriu, scriu deodată pentru că, cel puţin pentru revistă, am foarte mult de scris; de aia am guma, ca să scriu curat. Îmi place mult mai mult să citesc decît să scriu. Sînt dependentă de lectură şi cel mai mult îmi place să citesc în pat, pentru că eu, din firea mea, ar fi trebuit să fiu un om foarte leneş, dar conştiinciozitatea şi obligaţiile nu mă lasă... Dacă n-aş avea atîtea treburi, aş sta toată ziua în pat şi aş citi. Nu pot să-mi concep viaţa fără citit. Mi-a intrat atît de tare în obişnuinţă, încît şi cînd plec undeva trebuie neapărat să îmi iau cărţile cu mine. Şi, slavă domnului, am ce citi, asta este fericirea mea, faptul că citesc pentru slujbă, adică citesc şi scriu şi pentru asta mai primesc şi bani, deşi sînt lucrurile care îmi plac cel mai mult. Puţini bani, e drept, dar fac ce-mi place. Citesc oriunde şi în orice poziţie. Ideal ar fi să nu mă preseze nimic, să nu fie necesar să-mi întrerup lectura, de asta prefer să citesc noaptea cînd treburile sînt mai puţine. Am renunţat de o bună bucată de vreme la televizor şi am cîştigat un timp foarte bun de citit. Nu citesc mai multe cărţi deodată. Nu ştiu cum reuşesc unii aşa ceva. Încep o carte, o duc pînă la sfîrşit, poate să aibă 3.000 de pagini. Chiar dacă e proastă o duc pînă la sfîrşit ca să văd cît de proastă e. Adriana BITTEL
Îmi scriu poeziile şi articolele cu pix sau chiar cu creion într-un caiet gen maculator, aşezat pe pat în poziţia în care şi citesc, cu genunchii în chip de măsuţă la nivelul ochilor.