Si stiti ce idei i-au mai venit zanaticului? Sa organizeze festivaluri de literatura, manifestari artistice diverse, simpozioane, sa invite poeti din strainatate si din tara, sa faca degustari de vinuri, si toate astea pe banii lui, dar si, e adevarat, cu sprijinul financiar al unor institutii compromise, cum ar fi Institutul Cultural Roman, condus de tradatorul de tara Patapievici, Colegiul Noua Europa, in fruntea caruia s-a infipt omul cu conturi in Elvetia Andrei Plesu, si tot asa, ca podoabe din astea inca mai avem in tara. Cine nu-l cunoaste pe poetul Mircea Dinescu? Pe cel care, in 22 decembrie '89, a aparut la televizor, transfigurat de emotie, strigindu-ne: "Dictatorul a fugit!". Pe omul fermecator, de o sinceritate si de o franchete cuceritoare, chiar daca uneori cam impulsiv, dar care ne incinta la emisiunile televizate de vineri seara? Pe barbatul parca mereu tinar, desi cam incaruntit, care recita poezii cu aceeasi vibratie juvenila? Pe Mircea Dinescu, asadar, care nu face parte din nici un partid politic, dar care nu ezita sa spuna verde in fata ce gindeste despre oricine, de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu si de la Emil Boc la Traian Basescu? Din fericire, numai prostii si nemernicii se supara pe Dinescu. Dar cite nu s-au spus despre el! Ba ca a facut afaceri, ba ca a furat ca-n codru, ba ca e putred de bogat, ba ca e mare mosier, cu conace, herghelii, calesti, valeti si bodyguarzi. Ce bine pentru el daca ar fi asa! Dar, vai, lucrurile stau cam pe dos. Il cunosc prea bine ca sa nu stiu care e adevarul. Nu, Mircea Dinescu nu e Dinu Patriciu. Dimpotriva. E inglodat in datorii; a facut afaceri, insa a investit, cu buna credinta, in proiecte ce pareau utile si profitabile pentru toata lumea, dar a fost invins de birocratie si de impostorii care i s-au bagat sub piele; nu a furat, ci a fost jecmanit de tot felul de indivizi soiosi care se dadeau drept