să mă întorc în faţa mea. să mă cufund în propriul
chip şi să vorbesc în gura mea, întorcându-mi limba
în limba mea. cu palmele să-mi acopăr tot trupul şi
să-l cuprind ca pe lumina dusă acasă spre ziuă.
cu genunchii strânşi, îmbrăţişându-mă cu braţele.
respirând din mine însumi şi scăldându-mă în
sângele meu. ghemuit în propriu-mi pântece.
acoperindu-mă în sufletul meu ca într-o piatră.
adunându-mă, aşteptând şi întorcându-mă în iubirea
întreită. astfel începe, încă mult mai dinainte,
rugăciunea.
să mă întorc în faţa mea. să mă cufund în propriul
chip şi să vorbesc în gura mea, întorcându-mi limba
în limba mea. cu palmele să-mi acopăr tot trupul şi
să-l cuprind ca pe lumina dusă acasă spre ziuă.
cu genunchii strânşi, îmbrăţişându-mă cu braţele.
respirând din mine însumi şi scăldându-mă în
sângele meu. ghemuit în propriu-mi pântece.
acoperindu-mă în sufletul meu ca într-o piatră.
adunându-mă, aşteptând şi întorcându-mă în iubirea
întreită. astfel începe, încă mult mai dinainte,
rugăciunea.