Iscălesc „Grămadă” şi au nu mai puţin de opt copii, cu vârste între 3 şi 16 ani. Toţi frumoşi, buni la carte şi iubiţi. Din păcate, dragostea nu le ţine de foame celor opt guri.
Aliniați la poza de familie. „Echipa” ar fi completă dacă ar fi și Samuel, sportivul familiei plecat în cantonament
Sursa: NICU DÎRDÎIAC
Frații Grămadă, „scoși” la tablă
Sursa: NICU DÎRDÎIAC
La capătul şoselei care trece peste calea ferată din Buftea, ascunsă după un gard înalt, se află casa familiei Grămadă. Dincolo de porţile de metal, te întâmpină un câine moleşit de arşiţa verii. Într-un colţ al curţii, un fost depozit de fier vechi, se iţeşte o altă „casă”. Două camere şi un hol în care proprietarii şi-au speranţe că va deveni cândva bucătărie.
„M-am speriat şi m-am pus pe făcut copii”
Pe prispă, o maşină de spălat antică şi ruginită hârâie mai să-şi dea duhul. Când şi când, un sunet ascuţit iese din măruntaiele de fier. „Trebuie să-i dăm mereu apă, altfel se arde motorul”, spune Mirela Grămadă, 39 de ani, stăpâna casei şi mama celor opt suflete. De „alimentare” se ocupă Denis, 16 ani, cel mai mare dintre copii, elev în clasa a XI-a la Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Bucureşti. „Cum e viaţa de frate mai mare?” „Normală”, răspunde ridicând din umăr.
Denis este şeful familiei în lipsa părinţilor. Fraţii lui sunt, în ordine: Bianca, Samuel, Sebastian, Raluca, Elisei, Simona şi David. Pe preş, lângă maşina de spălat, David, 3 ani, mezinul familiei, cercetează niscaiva jucării primite de mamă de la una dintre familiile la care a lucrat la menajeră. „E greu cu mulţi copii, dar e şi frumos. Sunt dar de la Dumnezeu”, spune femeia în timp ce clăteşte câteva vase într-un lighean. „Nu avem chiuvetă şi dacă aţi şti cât îmi doresc una...Acum e vară, dar iarna e tare greu”.
Cu toate greutăţile, nu şi-ar putea imagina viaţa fără copii. „Mama a m
