Nervii care simt gerul iernii, crivăţul sau doar o simplă adiere primesc „ordine” de la o singură proteină, relevă un studiu făcut la Universitatea din California. Studiile au sugerat că receptorii sensibli la frig sunt „specializaţi”, unii detectând senzaţiile de frig dureroase, iar ceilalţi pe cele mai plăcute.
Cercetătorii au mai descoperit că indiferent de senzaţia de frig detectată, nervii responsabili sunt conduşi de proteina TRPM8. Cu toţii ştim că atunci când bem ceva foarte rece ne dor dinţii. Uimirea oamenilor de ştiinţă a apărut, deoarece ei se aşteptau ca proteina TRPM8 să fie responsabilă doar de detectarea senzaţiilor de frig plăcute, cum sunt adierile pe timp de vară.
Pentru a studia acest mecanism, cercetătorii au modificat genetic câţiva cobai pentru ca receptorii responsabili de detectarea frigului să fie verde fosforescenţi. Cercetătorii au urmărit, apoi, traseul nervilor de la coloana vertebrală până la terminaţiile de la nivelul pielii. S-a observat că atunci când vine vorba de detectarea temperaturilor scăzute, proteina TRPM8 este cea care dirijează întregul proces.
Se pare că oamenii au acelaşi mecanism. Nervii care sunt conduşi de proteina TRPM8 sunt responsabili de 75% dintre neuronii sensibili la frig. Cercetările vor continua pentru că se crede că dacă va fi înţeles acest mecanism, se vor putea inventa medicamente mult mai bune contra durerilor. (Ş.C.)
Nervii care simt gerul iernii, crivăţul sau doar o simplă adiere primesc „ordine” de la o singură proteină, relevă un studiu făcut la Universitatea din California. Studiile au sugerat că receptorii sensibli la frig sunt „specializaţi”, unii detectând senzaţiile de frig dureroase, iar ceilalţi pe cele mai plăcute.
Cercetătorii au mai descoperit că indiferent de senzaţia de frig detectată, nervii responsabili sunt conduşi de proteina TRPM8. Cu toţii ştim că atunci