Nimeni nu sare să-l apere, fie şi măcar in numele a ceea ce a făcut bun Ion Iliescu dacă nu pentru ei, atunci măcar pentru despărţirea Romăniei de dictatură. Chiar atăt de rău a ajuns Ion Iliescu, incăt să-l apăr tocmai eu?

Luăndu-l gura pe dinainte, cum ii e năravul, Traian Băsescu, preşedintele Republicii viitoare, a treia, căreia ii pune deja chiloţii perechea nedespărţită Gabriel Liiceanu - Andrei Pleşu şi ii face masaj cu limba Vladimir Tismăneanu, zis şi Volodea, a declarat intr-o intervenţie telefonică la Sinteza Zilei de pe Antena 1 că el nu e omul care să uite.

Nu, nu e vorba de uitatul gramaticii elementare, dat fiind că Alesul neamului n-are cum s-o uite, cătă vreme n-a avut cu ea nici un contact, nici măcar unul prin boscheţi, ci de uitatul celor care au cutezat, la un anumit moment, să-i fie adversari.

Această direcţie de viaţă, de activitate - singura de altfel - , răzbunarea pe cei care au indrăznit să spună că-i altfel decăt in dulcile căntări ale Cuibului de la Neptun, se regăseşte din plin in tot ceea ce i se intămplă in ultimul timp lui Ion Iliescu.

In campania pentru Referendum, urmare a unor injurături de bordel proferate de Traian Băsescu, Ion Iliescu a dus o campanie deosebit de severă impotriva Celui Suspendat.

Pentru prima dată după 1990, l-am văzut pe Ion Iliescu, nu fără mirare, făcănd referiri extrem de dure la Omul dintr-un Om politic.

Fostul preşedinte a pus in faţa naţiunii incă lucide, pentru că n-o tuflise canicula de la tv, imaginea unui personaj incult, şmecher de drumul mare, băutor in miezul zilei, dar mai ales fără nici un alt ţel in viaţă decăt acela de a-i fi lui bine. Lui şi Familiei sale. Electoratul PSD a dat cel mai mare procentaj de votanţi pentru demiterea lui Traian Băsescu. In pofida baronilor locali, care au făcut totul ca electoratul PSD să st