Cit de fals poate cinta Boc? Dar nu pentru ca premierul Emil Boc si-ar fi luat lumea in cap. Si nici pentru ca e Craciunul si oamenilor le place distractia. Ci pentru ca anul 2010 este considerat cel mai bun din istoria muzicii usoare romanesti. De la inefabila Inna (cu doi de "n"), pina la indigestul Florin Salam, o groaza de cintareti (cantautori) de pe la noi au facut furori pe scenele si in topurile mondiale. Situatia pare de mirare, de vreme ce cel mai de soi produs muzical romanesc din toate timpurile - am numit (cu subiectivitatea de rigoare) formatia Pheonix - nu a avut niciodata succes in strainatate. Desi a beneficiat de citeva voci deosebite, desi a avut in componenta sa destui virtuozi, desi s-a inspirat din folclorul de calitate si a propus publicului din Occident concepte vandabile (Transilvania), rockerii timisoreni au vindut extrem de putin in lumea cea larga. Legenda Pheonix nu a functionat decit in Romania ceausista, si asta numai in anii '60-'70, pina la fuga baietilor in RFG. Atunci, cum se explica acest miracol muzical care s-a petrecut in anul 2010? E imposibil sa nu remarci imediat, in majoritatea productiilor muzicale autohtone de azi, lipsa de originalitate a melodiei, ba uneori plagiatul cel mai ordinar, vocile fade ale solistilor, abia indreptate de calculator, sau textele insipide care se pierd mai tot timpul intr-un lai-lai-lai ori intr-un hei-hei-hei. In comparatie cu, sa zicem, Costi Ionita, vechii interpreti de muzica usoara "de stat", azi profund ignorati de generatiile tinere, precum Angela Simila, Mirabela Dauer sau Stela Enache, ca sa ma refer doar la cei in viata, cu care erai bombardat zilnic inainte de 1989, pina iti venea sa fugi din tara, chiar aduceau a cintareti. Si azi e foarte usor sa fredonezi multe dintre slagarele de ieri. Asadar, de unde atita succes al "hiturilor" romanesti de acum, pe care le uiti a doua zi? Sa fie m