Moştenirea grea a anilor '30 ai secolului trecut este reprezentată de tendinţa de ascensiune a forţelor politice aflate la extremele eşichierului politic.Deceniul patru al secolului XX aducea în majoritatea statelor europene regimuri politice autoritare,democraţia devenind un ”moft”în condiţiile crizei economice şi existenţei problemelor geopolitice rămase nerezolvate de tratatele de la Versailles.
Un elev de clasa a VII-a,atunci când studiază la istorie despre situaţia politică a Europei interbelice,este pus în situaţia de a număra pe degete democraţiile autentice care supravieţuiseră pe continent,în ajunul celui de-al doilea război mondial.Prin urmare,până şi un copil de 12-13 ani poate deduce că aceasta a fost o greşeală a istoriei care nu ar mai trebui să se repete.
În niciun caz,nu am dori sub nicio formă reeditarea situaţiei din acele vremuri,când triumfau atitudinile extreme faţă de anumite probleme sociale,iredentismul şi militarismul din politica externă.Nu am vrea de asemenea să revedem state naţionale distruse de acţiuni precum Acordul de la Munchen(1938) sau Dictatul de la Viena(1940).Pretenţiile teritoriale şi destabilizarea raportului populaţie-stat de către grupuri care îşi afirmă apartenenţa la o anumită comunitate etnică sau religioasă mai mult decât la statul în care trăiesc,ar trebui să fie probleme de neluat în calcul în Europa secolului XXI,cum,de altfel,nici xenofobia,rasismul sau antisemitismul nu ar trebui să se regăsească printre temele predilecte de dezbatere ale unor partide politice într-o lume civilizată.
Partidele anti-imigraţie şi dreapta naţionalistă europeană
Într-o democraţie,sunt acceptate,pe lângă partidele cu o orientare politică moderată,şi forţele de extremă dreaptă şi extremă stângă în scopul realizării unui echilibru.De obicei,partidele extremiste reuşesc cu greu să atingă pragul electoral,