Cei 350.000 de români care s-au născut la sud de Dunăre vorbesc românește, gândesc românește, dar sunt obligați să simtă sârbește. Cam aceasta ar fi pe scurt descrierea situației din Valea Timocului. Cea mai mare dorință a comunității de acolo ar fi ca oamenii să aibă măcar 30% din drepturile pe care le au sârbii care trăiesc în România, însă autoritățile închid ochii atunci când ei își prezintă doleanțele.
La sud de Dunăre trăiesc circa 350.000 de români. 154 de sate sunt 100% românești, iar 48 sunt sârbe mixte. Situația este devine tensionată atunci când vine vorba despre drepturile pe care le au cele câteva sute de mii de români. Asta pentru că preoții nu au voie nici măcar slujbele să le susțină în limba lor de origine.
Mai mult, limba maternă nu le este recunoscută, iar în ciuda miilor de audiențe pe care le-au cerut, situația pare la fel de scăpată de sub control. „Cu comunitatea de sârbi trăim foarte bine, să nu mă înțelegeți greșit, dar când vine vorba despre autorități lucrurile se complică. Nu avem dreptul să slujim în limba maternă, nu avem școli în limba maternă, ziare și mai mult decât atât, noi suntem români, dar nu știm să scriem și să citim în limba noastră”, povestește preotul Bojan Alecsandrovici.
Omul vorbește în numele comunității de sârbi de la sud de Dunăre și spune afectat că românii lui sunt numiți „vlahi”, nu români. „Vă dați seama cum ne simțim. Ne spun vlahi, așa cum prin Europa romilor li se spune țigani sau maghiarilor unguri. Nu este firesc! Noi suntem români. Politica pe care statul sârb o duce în zona aceasta este una de asimilare a noastră, astfel că, de fiecare dată când mergem să ne cerem drepturile ne dau dreptate, fără ca ulterior să ia vreo măsură”, povestește preotul.
Fără biserici românești
Spre deosebire de românii din orice alt loc al lumii, care își pot alina suferința într-o biserică ortodo