Catedrala "Sfânta Teodora de la Sihla" s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru toţi cei care au venit să i se închine, pentru ultima oară, celui mai mare poet pe care l-a dat pământul basarabean de un secol şi ceva încoace.
Serviciul divin a fost săvârşit de un sobor de preoţi în frunte cu parohul catedralei, protoiereul Ioan Ciuntu. În cele două zile de suferinţă ale poetului, după tragicul accident rutier, părintele Ciuntu s-a rugat necontenit la Dumnezeu pentru sănătatea lui Grigore Vieru.
LACRIMA. "Când îi citeam Sfântul Maslu, îmi spunea ieri părintele Ciuntu, am observat că dădea din buze şi mişca din sprâncene. Zic, Doamne, se porneşte la viaţă! La sfârşitul rugăciunii, ţineam mâna deasupra creştetului său şi parcă o putere miraculoasă mi-o atrăgea spre obrazul lui. A slobozit o lacrimă, care s-a scurs în palma mea...". Slujba de pomenire a fost transmisă în direct la postul de radio "Vocea Basarabiei"; emisie în direct a avut şi postul de televiziune PRO TV Chişinău. De la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Suceava erau în drum spre Chişinău mai multe autocare. Din clipă în clipă, urma să sosească şi prietenul lui Grigore Vieru, poetul Adrian Păunescu.
ORFANI. La ieşirea din sfântul locaş l-am întâlnit pe lăutarul Nicolae Botgros. "O mai mare lovitură neamul nostru n-a suportat, ne-a spus el. A fost cel mai mare poet român în viaţă. A apropiat cele două maluri de Prut mai mult decât a făcut-o oricare dintre basarabeni. Cu o lună înainte de moarte, visa să facem un spectacol de muzică populară. Vieru, însă, merita să aibă câte un spectacol pe zi - de muzică populară, uşoară, clasică, aşa cum el ştia numai s-o îmbrace în haina firească a versurilor sale. El merita să fie sărbătorit o săptămână la Palatul Naţional din Chişinău, şi alta - la cel din Bucureşti. El a visat ca Basarabia să se unească cu ţara şi cred că