De la alegerile din 2000, in parlament sunt reprezentate aceleasi partide politice. In „top 4” sunt aceiasi actori politici consacrati dupa Revolutie: social-democratii, liberalii si democratii, plus peremistii. Nici un partid nou nu a patruns in spatiul rezervat consacratilor. De partide mici nu ducem lipsa, dar ele au ramas uitate, in coada clasamentului.
Tentative de formare de noi structuri politice exista. Spre exemplu fostul peremist, Corneliu Ciontu, se chinuieste de cateva luni bune sa incropeasca un partid popular. Mai nou si Miron Cozma se viseaza sef de partid muncitoresc (laburist). Incercarile acestora nu au insa sorti de izbanda in actualul context politic.
„Impactul unor noi partide politice va fi nesemnificativ asupra electoratului”, considera analistul Cristian Parvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia. El nu vrea sa descurajeze initiativele de acest gen, dar, pragmatic, explica faptul ca sansele de supravietuire pe scena politica a unor nou veniti tind spre zero.
Primul obstacol: numarul de semnaturi
Parvulescu se bazeaza pe experienta altor structuri (de exemplu PNG-ul lui Becali, sau Forta Democrata a lui Petre Roman), care au ramas in afara parlamentului si care, la ora actuala, nu au un cuvant de spus la tribuna politica.
In dezavantajul nou venitilor ar fi in primul rand prevederile Legii partidelor politice, destul de restrictive. Concret, la infiintare, un partid are nevoie de un numar „enorm” de semnaturi: 25.000. „Suntem imediat dupa Uzbekistan, din acest punct de vedere. Pana si in Rusia se cer 10.000 de adeziuni”, puncteaza Parvulescu.
Analistul Cristan Preda este de aceeasi parere: „Daca ne propunem sa infiintam maine un partid politic, suntem distrusi! Prevederea este absurd de constrangatoare. In statele UE, in Olanda, spre exemplu, este nevoie de cinci persoane pentru a inscrie l