Iata ca scoala de poezie a dlui. profesor Soviany isi mai adauga inca un nume*. Poeme subtile, narative, minimaliste, livresti, pline de angoasa generatiei fara maestri si fara istorie (din vina societatii, ca si din vina ei), inspirate uneori, dar covarsitor preconcepute, epurate de stridente, preferand imaginea neta, filmica, scontand pe obiecte si pe metamorfozele lor, in acest sens scriitura metonimica, sugestiva: iata caracteristicile ce transpar la o prima lectura.
De remarcat unitatea volumului si stiinta de a nu supralicita, prin lungimi ori prolixitate, poemul. Dar tot atat de clar trebuie spus ca aerul general al volumului nu tradeaza o certa originalitate; poemul, versul, sintagma rareori devin memorabile. Mixajele pe vinil par a include umbre ale multor altor poeti (romani ori straini). Singuratatea, plictiseala, lipsa de orizont, teme recurente, sunt tratate in termeni previzibili: "orasul inventeaza un nou refren/ in fiecare dimineata// in fiecare dimineata in inima mea/ o cafea tare/ picioarele potrivite sub scaun// un nou refren/ in fiecare dimineata/ si moartea scanceste cu el in dinti/ in rochia ei usoara// pentru ca toate astea se petrec/ intr-o vara frumoasa/ care nu ni se potriveste/ asa cum mancam timizi/ la sapte dimineata/ in bucatariile noastre/ inguste" (plictiseala cu un soare de vinil).
Totul e asa cum spune poeta, vedem filmul omului solitar, dar nu ne ramane nici un detaliu revelator pentru aceasta stare. Elementele nu fuzioneaza pe dinauntru, nu creeaza un fulger electrostatic. Te gandesti la ironia lui Sorescu, cel ce atunci cand se referea la cafea, spunea "te iubesc pentru ca tu stii s-o faci amara!" (citat din memorie), atribuind intr-un mod subtil calitatea de amar iubitei. Ceea ce lipseste mixajelor autoarei este viata, inventivitatea, dubiul existential. Ea este prea sigura pe ce spune si pe ce face. Din fericir