Printre obiceiurile piratilor din Caraibe, unul care se bucura de mare popularitate era urmatorul: capitanul corabiei capturate era legat la ochi si invartit pe punte pana nu mai stia directia in care merge. Apoi trebuia sa faca 10 pasi inainte. Daca era pe axa prova-pupa, el facea pasii pe punte. Daca insa era pe axa babord-tribord, la al saselea sau al saptelea pas ajungea la marginea puntii si cadea in mare unde rechinii, nemancati din seara anterioara, abia il asteptau.
Plictisit de acest joc simpatic, dar cam monoton, Capitanul Carlig inventase ceva mai distractiv, dar oarecum similar. Prizonierul juca o dona de bridge in care trebuia sa isi imagineze o distributie castigatoare si sa mizeze pe ea. Daca nu descoperea linia corecta sau cartea nu statea cum isi imaginase, era aruncat la rechini. Daca izbutea, era dus la tarm in cele mai bune conditii si primea si un butoias de rom bonus.
Dupa ce nava lui fusese scufundata, capitanul Blood fu asezat in Sud pentru a juca patru pici. Piratii se plasasera pe Est-Vest, iar in Nord era, fireste Mortul, un matelot simbolizat de craniul de pe steag! Dupa deschiderea din Vest de o trefla, Nord a contrat, iar Est a anuntat o cupa. Cand contractul a fost stabilit de axa Nord-Sud la patru pici, Est a gasit normal sa contreze de penalizare.
Sansele bietului prizonier erau destul de mici. Din fericire, el a putut reconstitui destul de exact mana Estului. El are probabil cinci cupe si patru pici. Planul disperat al prizonierului se lega de posibilitatea, destul de bine cotata probabilisitic, ca flancul drept sa aiba doua dubletoane si nu 3-1 pe minore. Aici e pariul! Viata sau rechinii?
Inarmat cu aceasta speranta, la atacul de Dama de trefla, Blood lua cu Riga din mana, pastrand Asul la mort. Apoi juca o cupa la patru de cupa pentru a deschide taiurile. Piratul Estic preia cupa si joaca trefla, luat a
