„Nu va acuz de nimic, domnule Delon, dar iata ca tineti in mana motivul rapirii dumneavoastra. Sunteti de acord sa va improspatez memoria? - Mi s-a mai intamplat de zeci de ori chestia asta, va dati seama, dar hai, dati-i drumul, daca tot ati inceput! O sa-mi mai torn niste vin. Asta o sa ma ajute sa supravietuiesc povestii dumneavoastră. Fraza asta o stia din Ghepardul. Luchino Visconti o pusese in gura lui Burt Lancaster. Delon si-o amintise la timp, ca sa para ca nu-i pasa de ce se-ntampla". Discutia pe care tocmai ati citit-o face parte din ultimul roman al lui Benjamin Berton, un scriitor francez de 35 ani, aflat deja la al cincilea volum de proza, un autor care a iesit in arena literelor, la varsta cand altii de-abia ispravesc facultatea, sub semnul unei mari victorii de prestigiu – premiul Goncourt pentru romanul Sauvageons, in anul 2000. Romanul din 2009, cu un titlu ce pare luat dintr-un articol de ziar („Alain Delon e un star in Japonia"), este uimitor, atipic (personajul principal este chiar cel din titlu, adica o fiinta din carne oase, dar care, pentru ca tot poseda o lunga umbra - istorie - de celuloid, este pus sa execute sub ochii nostri un salt in fictiune, altfel decat sub semnul filmului), scris cu verva si umor continut, ca un suras in coltul gurii. In acelasi timp, dovedeste o remarcabila maturitate a condeiului, dezvoltata elocvent, in ciuda frivolitatii subiectului. Ne aflam la Paris, in luna august, intr-un timp foarte apropiat de zilele noastre, celebrul actor este septuagenar si se afla pe punctul de face o plimbare cu bicicleta, la ora 5,30 dimineata. Chiar atunci, o admiratoare japoneza il abordeaza ca sa-i ceara un autograf. Perfect incredintat de buna credinta a cererii, actorul se apleaca si... simte o intepatura in ceafa. Este varat pe data intr-un Renault Clio si dus departe de Paris, intr-o ferma pierduta. Rapitorii sunt Kaizuo,