Când împlineşte 18 ani, copilul autist se vindecă instantaneu. Nu mai apare nicăieri cu acest diagnostic. Şi pentru că nu există în statistici, statul român nu face nimic pentru adulţii cu autism. Câteva fundaţii însă au creat servicii sociale adaptate nevoilor lor, pentru a-i ajuta pe aceşti oameni să-şi găsească un rost.

Sandu are 32 de ani şi, dacă nu s-ar fi înfiinţat la timp Centrul "Pentru Voi" din Timişoara, soarta lui ar fi fost să ajungă într-un sanatoriu. "Devenise atât de agresiv că nu mai făceam faţă", povesteşte mama lui, Cornelia K. "Totul a fost normal până la 3 ani şi jumătate. Până atunci comunica, punea întrebări. Nici la dispensar nu au observat nimic. Apoi a amuţit complet, n-a mai vrut să vorbească deloc, se izola. La început nu am vrut să admit că are ceva, dar după şase luni am mers la un neuropsihiatru, care ne-a zis din start că e autism. I-a dat tratament: Neuleptil şi Romaparkin. Dar Sandu avansa în boală, devenea agresiv, violent. Apoi a luat Levomeprazin", îşi aminteşte doamna Kanyo. "L-am dat la grădiniţă, dar nu a stat mult. Plângea când voiau să lucreze cu el. Am încercat la şcoala ajutătoare, dar a împins un copil şi s-a speriat învăţătoarea. Mi-a zis că nu îl mai poate primi."

SANDU A ÎNVĂŢAT LA "PENTRU VOI" SĂ FOLOSEASCĂ TOALETA

Nici la Centrul "Pentru Voi", Sandu nu s-a adaptat foarte uşor. Şase luni s-au chinuit cei de aici să-l convingă pe băiat să intre în clădire. "A stat atunci tot programul, i-a plăcut acolo. Sandu ani de zile nu a stat pe scaun. Din momentul în care se trezea până seara era numai în picioare. În centru are un scaun pe care este lipită o fotografie cu portretul lui şi Sandu stă jos. Foarte rar mai are momente de agresivitate. I-au scos din medicaţie Haloperidolul. Acum ia Nozinan, Rivotril, Fenobarbital. L-au învăţat cum să folosească toaleta. Se poate şi la o vârstă mai î