Fără să vrea, doamna ministru Ridzi (astăzi e ziua domniei sale - La mulţi ani!) a devoalat una dintre metodele prin care se sifonează banii electorali. Nu-mi aduc aminte ca, de pe vremea lui Ceauşescu, cineva să mai fi fost atât de preocupat de această sărbătoare de circumstanţă şi cu o acoperire mai mult generoasă decât generală, ca această Zi a Tineretului.

Doamna Ridzi a simţit că aici e rost de ceva beneficii electorale, cu atât mai mult cu cât stagiara sa se încadra perfect în grupa de vârstă. Cât despre succesul unei asemenea acţiuni, el este garantat: dă-le tinerilor un concert cu câteva formaţii în vogă şi pune-le la dispoziţie nişte bere şi nu mai este nevoie de nimic altceva. Dacă şi-ar pune mintea - şi banii ministerului, doamna Ridzi ar putea face în fiecare săptămână câte o Zi a Tineretului, cu acelaşi succes ca pe 2 Mai şi cu beneficii electorale garantate.

Asta este interfaţa. Fondul problemei stă în altceva: în companiile sau persoanele specializate în organizarea de astfel de evenimente. Până nu demult, când încă nu venise criza, petrecerile astea se făceau pentru unele firme, care în felul acesta îşi promovau produsele. Prestatorii dispuneau de logistica necesară - scene, corturi, chioşcuri, aparatură de sonorizare - şi de relaţiile cu impresarii formaţiilor sau soliştilor şi nu aveau nicio problemă în a strânge o asistenţă mereu disponibilă. Criza a rărit cererile private, dar le-a scos în faţă pe cele ale statului. Veţi fi observat, de altfel, că sunt câteva ministere - Sport, Turism, Mediu - care se întrec în a organiza zile, luni şi sesiuni festive pentru tot felul de evenimente calendaristice. Acestea sunt acoperite de bugete cu atât mai generoase, cu cât obiectivul electoral este mai amplu, iar modul de sifonare a banilor este cât se poate de simplu: de fiecare dată se achită aceaşi scenă, aceleaşi instalaţii şi aceleaşi prime umf