Considerat eliberatorul Călăraşiului pe care în vizitează în două rânduri-29 iulie 1851 şi 24 septembrie 1852, când aduce şi hrisovul cu nr. 9 prin care oraşul era declarat emancipat-, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbei pe află pe lista celor mai notabile personaje care au făcut istorie. El face parte din galeria celor care au fost iniţiaţi într-o lojă masonică.

În timpul studiilor la Paris, în 1819, a fost atras într-o astfel de organizaţie. Barbu Ştirbei (n. august 1799, Craiova - d. 12 aprilie 1869, Nisa) a fost domnitor în Ţara Românească: iunie 1849 - 29 octombrie 1853 şi 5 octombrie 1854 - 25 iunie 1856.

Viaţa politică

Barbu Ştirbei este fratele domnitorului Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu şi al Ecaterinei Văcărescu. A fost adoptat de bogatul său bunic, Barbu Ştirbey, căruia i-a preluat numele. După ce a studiat istoria şi ştiinţele de stat la Paris (1817 - 1821), devine sub domnia lui Alexandru Ghica visternic (director al visteriei), pentru ca între 1829 şi 1847 să ocupe alte funcţii importante în administraţia publică: ministru de interne, de culte, de justiţie etc. şi secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic. În timpul studiilor la Paris, în 1819, este iniţiat într-o lojă masonică.

Prudent şi bun organizator

Pe tron s-a dovedit a fi un domnitor prudent, activ şi bun organizator. Greutăţile pe care le-a avut de înfruntat, erau: întreţinerea armatei de ocupaţie ruso-turce (sarcină rămasă şi după Convenţia de la Balta Liman din 1849) şi să facă faţă puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia în 1851, după ce ţara se înglodase în datorii grele, a putut să obţină retragerea ocupanţilor. Ştirbei, prin economii şi controlul sever al cheltuielilor, a reuşit să scadă două treimi din datoriile ţării şi a găsit timp şi mijloacele necesare chiar şi pentru activităţi constructive. A ridicat teatrul