Vânzătorii se plâng că nu mai vând cărţile nici la preţuri foarte mici. Sursa: Codrin Prisecaru
De ani buni, tarabele buchiniştilor de la Universitate îi atrag cu numeroase titluri de cărţi vechi pe pasionaţii de lectură, dornici să găsească aici volume care nu s-au mai reeditat sau ediţii vechi, la preţuri mai mici decât cele aflate acum în librării. Într-un decor colorat şi atractiv, ilustrat cu panouri ale clasicilor culturii româneşti şi universale, de la Anton Pann la Friedrich Nietzsche sau Henri Coandă, oferta de titluri de pe aşanumita „Stradă a Cărţii“ este impresionantă.
Dacă ani buni comerţul cu carte veche a părut un business destul de profitabil, în ultima vreme, însă, anticarii de la Universitate se plâng că vânzările nu mai merg atât de bine. Cărţile sunt relativ aranjate pe domenii: „dicţionare“, „autori români“, „programa şcolară“, „literatură universală“, „poezie“, „teatru“, „critică“, „matematică“, „medicină“, „cărţi pentru copii“, chiar Balzac şi Jules Verne au rafturi separate, marcate corespunzător.
Învinşi de calculator
Pentru a-şi omorî timpul, o vânză- toare răsfoieşte o carte veche, oricum inactuală: „Automobilul modern“, de un autor sovietic, apărută pe vremuri la Editura Tehnică. Întrebată ce se vinde cel mai bine, anticăreasa mărturiseşte că se vând cât de cât cărţile din bibliografia şcolară, obligatorii pentru elevi, dar că, de fapt, nu se mai vinde nimic cu adevărat bine.
„Nu, domnule, nu vedeţi că nimeni nu mai citeşte nimic? Este din cauza calculatorului. Acum toată lumea are calculator şi nimeni nu mai are chef să citească. Nu vedeţi că noi şomăm?“, întreabă cătrănită vânzătoarea. Din stradă, „face cu ochiul“ anunţul tentant „Orice carte 2 lei“, agăţat de uşa unui dulap special, cu trei rafturi burduşite cu cărţi. Multe titluri foarte bune, de altfel, pot fi zărite pe
