Fie ca sint taxe, preturi sau cheltuieli peste masura din bani publici, toate au un singur sens: crestere. Am intrat in Uniunea Europeana pentru a trai (mai) bine. A fost, cam in aceeasi perioada, chiar si un slogan care ne indemna sa facem asta, iar intre timp urarea s-a confirmat mai mult sau mai putin. Pe ansamblu, oficial, ne merge bine, cel mai bun exemplu dintre avantaje fiind ca am scapat de taxe in relatiile comerciale inter-tari. Paradoxal sau nu, exista insa si efecte contrare. Italienii, de exemplu, se pling de cind a debutat criza ca benzina s-a scumpit peste masura, ajungind aproape de 1,90 euro/litru. Este cel mai mare pret din UE, cele mai mici fiind la noi, in Bulgaria si in Cipru. In Romania, companiile petroliere tocmai au luat o amenda consistenta (880 milioane de lei) de la Consiliul Concurentei, dar nu din cauza pretului, care si la noi a crescut usurel de-a lungul anilor, ci pentru ca s-au inteles intre ele sa scoata de pe piata cel mai ieftin sortiment de benzina - Eco Premium - pe motiv ca nu s-ar mai cere. Si alte forme de energie - incalzire, gaz, curent electric - s-au scumpit si se vor scumpi in continuare. Pentru moment, toata lumea pare fericita ca am iesit din iarna si asteapta mai degraba sa se regleze preturile in pietele agroalimentare. Dar scumpirile sint cit se poate de vizibile si in alt mod. A devenit obisnuinta ca aproape orice licitatie sa fie contestata de catre invinsi - asta inseamna intirziere si, implicit, bani pierduti. Mai mult, odata lucrarile demarate, costurile cresc in mod inevitabil, astfel ca fondurile alocate initial trebuie mai totdeauna suplimentate. N-au dreptate olandezii? Pentru ca toata lumea vede asemenea lucruri - care au culminat cu acel contract penibil pentru construirea unei autostrazi, renegociat dupa ce opinia publica s-a scandalizat si reziliat dupa ce opinia publica s-a mai scandalizat o data. Dar