„Adevărul“ prezintă în fiecare sâmbătă numele mari din fotbalul românesc. Azi e rândul lui Emeric Ienei. Antrenorul Ienei, câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1986, e un personaj celebru pentru toţi iubitorii de fotbal. Însă, fotbalistul Ienei este o figură mai puţin cunoscută.
Retras la Oradea, acolo unde locuieşte alături de soţia sa, nea Imi, acum în vârstă de 74 de ani, a rememorat cu drag cariera sa de fotbalist. Una chiar strălucită. Ca jucător, Ienei a câştigat titlul cu gruparea roş-albastră în 1960, 1961 şi 1968, participând cu echipa naţională la Jocurile Olimpice de Vară din 1964, din Japonia, unde România s-a clasat pe locul al cincilea. Arădean get-beget, fostul mare antrenor a debutat la UTA în 1953 (pe atunci Flamura Roşie Arad), echipă pe poarta căreia a păşit prima oară pe când avea numai 9 ani, „ochit" de un antrenor direct de pe maidan. Şi-a făcut ucenicia admirându-şi idolii copilăriei, pe celebrii Petschovschi şi Mercea. „Primul meu joc a coincis cu ultimul meci al lui Coco Dumitrescu", a rememorat nea Imi.
Voia la Dinamo
Tânărul Ienei a ajuns în vizorul căutătorilor de talente de la CCA şi Dinamo în urma evoluţiilor avute în selecţionata oraşului Arad. "Aş fi preferat Dinamo, unde concurenţa nu era atât de acerbă, clubul fiind chiar dispus să ofere drept compensaţie CCA-ului un boxer şi un canotor. «Militarii» nu au fost de acord, aşa că am ajuns sub escortă la Craiova, unde am făcut o armată ca lumea, cu mască pe figură şi alergări! Au fost cele mai urâte două luni din viaţa mea!", şi-a reamintit Ienei, care a ajuns component al marii echipe a CCA-ului din anii '50 imediat după terminarea stagiului militar. Până în 1969 a fost unul dintre oamenii de bază ai clubului, după care a primit permisiunea să se transfere, alături de Gheorghe Constantin, în Turcia, unde a activat timp de două sezoane la Kayserispor.