Un sondaj a stabilit recent ca romanii considera drept cel mai reprezentativ monument al tarii Casa Poporului, care s-a detasat net fata de Bran sau Peles, ori manastirile din nordul Moldovei. O lucrare a unui antropolog compara recent trei obiective ale "turismului mostenirii comuniste": Zidul Berlinului, Casa Poporului si parcul statuilor comuniste din Budapesta. Dintre acestea, doar Casa Poporului nu este in primul rand muzeu, ci un imobil functional, cu multiple utilitati. Daca vizitele la Zid (a mai ramas un kilometru din cei peste 40 de altadata, si acesta pictat de artisti pe toate colturile) sau la parcul cu Lenini din afara Budapestei sunt expeditii in trecut si in marginal, o vizita la Casa Poporului te duce in centrul unei mentalitati prezente, de a carei disparitie istorica nu suntem catusi de putin siguri.

Exista trei modalitati prin care putem judeca cat de comunizata/decomunizata este o societate postcomunista. Prima este sa evaluam situatia actuala a institutiilor comunismului: proprietatea de stat, regimul institutiilor candva de represiune, ca serviciile secrete sau politia. Din aceasta perspectiva nu mi se pare ca suntem in urma altor tari din Europa de Est, minus Germania de Est: mostenirea institutionala comunista a fost aproape demantelata, desi problemele lasate in urma (cum ar fi conflictele asupra proprietatii funciare) sunt inca serioase. A doua este sa urmarim destinele comunistilor, adica ale personajelor care aveau putere sub comunism. Aici situatia este mai variata intre tarile foste comuniste, desi peste tot gasesti fosti comunisti cu mare succes in politica sau afaceri. Tristetea in Romania este mai ales la intelectuali, pentru ca nicaieri recrutarea intelectualilor nu fusese asa de profunda. In Universitatea din Ljubljana (capitala care are presedintia europeana!) 6 la suta din profesori fusesera membri de partid in I