Daca Rusia 2018 reprezinta o noua aventura a FIFA, Qatar 2022 este mai mult decit un pariu riscant. Acordarea dreptului de organizare a urmatoarelor doua editii ale Cupei Mondiale Rusiei si Qatarului a fost receptata ca o uriasa surpriza, chiar daca, cu o zi-doua inainte, cunoscatorii au prezis ca cele doua tari atit de diferite sint favorite. Insa, in raport cu capacitatea mediatica si de lobby, majoritatea larga a opiniei publice mergea cu preferintele spre Anglia si SUA, din motive care nu mai merita sa fie reamintite. FIFA s-a orientat spre Rusia si Qatar, ceea ce a suscitat nesfirsite reactii. O prima serie de comentarii are ca punct de referinta dorinta neostoita de globalizare mostenita de la fostul presedinte, Joao Havelange, si dusa la apogeu de Josef Blatter. "Onkel Sepp" nu a uitat niciodata ca, in calitate de european, n-ar fi ajuns imparatul fotbalului mondial, daca nu s-ar fi bazat pe voturile celor mici, dar multi. Dupa atitia ani, Blatter nu numai ca deconteaza permanent notele de plata, insa culege si roadele, pentru ca, prieten al tarilor "in curs de dezvoltare" pe care le-a ajutat imens, isi aroga si dreptul ca acestea sa nu miste in front. Or, atita timp cit votul Angliei sau al Germaniei este egal cu cel al Bahrainului si al Rwandei, nu mai mira pe nimeni ca Blatter si camarila sa controleaja lejer fotbalul mondial. Cit de fericita s-a dovedit globalizarea fotbalistica, s-a vazut la numeroase editii mondiale, in special in materie de arbitraj. Acum, globalizarea asta se extinde si pe orizontala si, dupa calvarul vuvuzelelor, vom avea multe alte surprize. Rusia o fi ea cum o fi, dar nici natiune mica, in curs de dezvoltare nu este. Dimpotriva, potentialul economic urias ar putea garanta o organizare ireprosabila a competitiei fotbalistice maxime. Tocmai de aici se ajunge la un alt sir de comentarii, rezumate strict la intrebarea "de ce Rusia si nu