Gradul inalt de incertitudine afecteaza totul in jurul nostru, de la prognozele bugetare si sansele persoanelor fizice sau ale firmelor de a lua impumuturi bancare pina la deciziile de a face disponibilizari. In 1995, unul dintre cei mai cunoscuti ginditori politici contemporani, Francis Fukuyama, publica „Trust" („Increderea"), o carte care propunea o viziune profund diferita fata de cele traditionale privind analiza mecanismelor care fac ca o societate si o economie sa fie mai functionale, mai performante decit altele. El considera ca institutiile statului dar si cele private, fie ele din zona afacerilor sau din aceea a ONG-urilor, nu pot functiona bine, eficient, decit atunci cind exista in societatile respective o solida cultura a increderii. Maniera sa de a vedea lucrurile era o abatere considerabila de la obisnuitele grile de analiza care contrapuneau stinga dreptei, statului piata libera si tocmai de aceea a stirnit in jurul ei destule dezbateri pro si contra. Mai ales ca Fukuyama trecea de la considerente generale la scheme de analiza si clasificari care, prin forta lucrurilor, nu puteau sa nu stirneasca polemici aprinse. Spre exemplu, el vorbea despre tari in care exista un „grad ridicat de incredere", precum Statele Unite, Germania, Japonia, si altele ca Italia, Franta sau Coreea in care, din contra exista un deficit de incredere. Realitatea este ca pe termen mediu si lung unele dintre aceste teze, dar si altele avansate de Francis Fukuyama, cu precadere cea expusa la inceputul anilor 1990 in volumul „The End of History and the Last Man" care prezicea triumful absolut al sistemului democratiei de piata de tip occidental, au fost serios infirmate. Din contra, am asistat din anul 2000 incoace la o resurgenta masiva a fundamentalismului islamic care a alimentat o explozie fara precedent a terorismului international. In mod asemanator unii ar putea spune privin