Macar sa fi strigat vreun "revolutionar" "Jos Ceausescu", dar nu a indraznit nimeni. Sa se fi citit o proclamatie, dar nu a aparut asa ceva. A existat vreo legatura cu cei de la Timisoara, cu cei de la Bucuresti, ca sa fie un inceput si o continuitate? Evident, nu. Exista un gindac, pe numele sau scarabeu sau gindacul de balegar, care are obiceiul sa faca un gogoloi de balegar si sa-l poarte de ici-colo. Aparent fara motiv. De fapt, umblind aiurea cu gogoloiul, mult mai mare decit el, acesta tot creste, adunind toate firele de balegar de pe jos. Cam acesta este stilul de a actiona al domnului Cassian Maria Spiridon, liderul necontestat al nonrevolutiei la Iasi, 14 decembrie 1989. Un roman produce 5 kg de gunoi pe saptamina. Ei, bine, inchipuiti-va ca vreme de douazeci de ani si mai bine revolutionarul fara revolutie a adunat fir cu fir toate resturile unui deja rest, iar acum, cu un gogoloi mare de minciuni, deschide usile guvernamentale, ba chiar si ale Parlamentului. Intrebarea este: n-avem o revolutie, cum procedam (sa avem)? Mai intii intra in actiune ziaristii. Unii dintre ei au creat, din dorinta de senzational, din neprofesionalism, din prostie (caci prostia nu diminueaza in istorie, ea progreseaza odata cu progresul stiintei - l-am citat aproximativ pe Milan Kundera), mitul „inceputului revolutiei romane la Iasi". Un exemplu tipic este aiurisantul asa-zis istoric Alexandru Mihai Stoenescu, pe care tot il vedeti pe la televizor. Acesta umfla si zuruie besica goala numita „inceputul revolutiei romane la Iasi" fara sa aiba dovezi, fara nimic. Sufla ca intr-o camera de bicicleta, chit ca aceasta are o mie de sparturi. Vin la rind politicienii locali, Nichita, Simirad, deputatul Petru Movila, etc. Ei au simtit ca este aici capital de popularitate si electoral. Uite, le-au zis iesenilor, zgindarindu-le amorul propriu, avem si noi o revolutie in orasul nostru, avem