Viena, august 1997. În faţa primăriei, Rathaus (o clădire neogotică, plină de arcade şi statuete): o mulţime de bănci de lemn pline de lume relaxată. Pe faţada primăriei, un ecran imens pe care sînt proiectate concerte simfonice cu Karajan şi Bernstein, Barbirolli şi Celibidache. Uneori şi filme. În spatele băncilor de lemn, o mulţime de corturi cu restaurante ambulante, turceşti, indiene, franţuzeşti, chinezeşti, italieneşti şi sîrbeşti. Bere de o sută de feluri. Lumea îşi ia farfuria şi apoi tîrş-tîrş pînă la locul de pe bancă, să nu scape concertul. Mîncărurile miros care mai de care mai îmbietor. Femeile miros a parfumuri, care mai de care mai rafinate. Muzica te copleşeşte. Berea îţi ia toate durerile. Vînticelul subţire te răcoreşte. Bucureşti, 11 septembrie 2001. Căldură. Festivalul "George Enescu". În Piaţa Revoluţiei în faţa Ateneului, un ecran nici prea mare nici prea mic, pe care se pot urmări concertele. Cîteva mese de lemn rabatabile, cîteva scaune de plastic roşii, corturi cu Coca-Cola, Fanta, bere Ursus şi kebab. Cîţiva consumatori. Piaţa pustie, cu excepţia cîtorva agenţi de circulaţie agitaţi încercînd să explice şoferilor
restricţiile de circulaţie inventate pe timpul festivalului. La New York se comisese atacul. Fischamend, lîngă Viena, 1 mai 2003. Un sat cu petrecere de ziua muncii în piaţa turnului cu ceas. Bănci şi mese rabatabile de lemn. Estradă cu orchestră de rockeri hippioţi. La mese, lume ce se cunoaşte. Dansuri între vecini, oameni trecuţi de prima tinereţe. Şniţele vieneze, cîrnaţi, salată de varză cu ceapă, un fel de bere, cîteva felii de pîine, 0,5 euro fiecare. Rockerii în piele şi metal, cu pletele albite, cîntă blînd din Abba, Elvis şi Kenny Rogers. Balta Albă, Bucureşti, 15 mai 2003. Petrecere cu muzică populară în parcul I.O.R., organizată de Pleşca. Lîngă debarcaderul lacului necurăţat. Mici şi bere. Fum. Naiuri şi h
