Victoria Simonei Halep în turneul WTA de la Nurnberg e o combinaţie de talent, muncă, modestie, curaj, inteligenţă şi ambiţie. Toate astea într-o fetiţă de un metru şaişopt, în care încap însă o energie debordantă, o mobilitate incredibilă şi un calm de om matur. Adăugaţi o rezistenţă fizică de atletă, o precizie a loviturilor de top 10 mondial, o adevărată “explozie” în momentele decisive, o lejeritate incredibilă în lovituri şi chiar o tehnică excelentă şi aveţi imaginea unui adevărat fenomen românesc. Un fenomen plecat dintr-o ţară care nu acordă nicio atenţie sportului în general şi, din păcate, nici sportivilor cu un mare potenţial.

“Avem o ţară frumoasă, păcat că e locuită” poate extrapola în “Avem o ţară cu copii extrem de talentaţi şi cu un potenţial sportiv imens, păcat că nu-i bagă nimeni în seamă”. Cum e sportul, aşa e şi societatea, aşa sunt şi oamenii care ne conduc de atâţia ani.

România se mândreşte cu doi dintre cei mai importanţi coloşi din tenisul mondial, Ion Ţiriac şi Ilie Năstase, dar nu ştie să-i atragă într-un proiect de dezvoltare naţională a acestui sport. Mai adăugaţi-le şi pe Mariana Simionescu şi Virginia Ruzici, lăsate şi ele în uitare, şi gândiţi-vă doar cum ar fi progresat tenisul românesc prin nişte academii susţinute de statul român, care să-i aibe alături pe cei patru mari numiţi mai sus.

Simona a câştigat Roland Garros la junioare în 2008, când avea 17 ani, în finală cu o altă româncă, Elena Bogdan! Copii români apar periodic în fazele finale ale acestor turnee de Grand Slam la juniori. Sunt cinci românce şi doi români în prima sută mondială! Ce vreţi mai mult? Avem de unde să pornim, dar cine să pornească?

Victoria Simonei Halep în turneul WTA de la Nurnberg e o combinaţie de talent, muncă, modestie, curaj, inteligenţă şi ambiţie. Toate astea într-o fetiţă de un metru şaişopt, în care încap însă o ener