Încoronarea regelui Ferdinand şi a reiginei Maria, de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922, a fost actul final al visului măreţ al poporului român: România Mare. Dar şi începutul unei noi epoci, care va duce ţara pe culmile dezvoltării economice şi culturale.

“Încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite la 15 octombrie 1922 în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, a reprezentat un eveniment semnificativ, urmărind să consacre statul român în forma sa existentă după 1918, adică cea de stat naţional unitar. După realizarea marelui ideal al Unirii, toţi oamenii politici s-au arătat preocupaţi de evoluţia statului român. În concepţia acestora, încoronarea regelui la Alba Iulia trebuia să simbolizeze actul unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Problema încoronării a fost discutată în cadrul Consiliului de Miniştri întrunit la Sinaia la 24 august 1922. Acest eveniment trebuia « să consfinţească pentru vecie unirea tuturor românilor sub sceptrul regelui Ferdinand». În ziua de 12 octombrie 1922, Ion I. C. Brătianu a dat citire în Adunarea Deputaţilor în numele regelui, următorului mesaj regal: «Domnilor senatori şi deputaţi, ca o consfinţire a unităţii naţionale, cu atâtea jertfe dobândită, am hotărât să îndeplinim la Alba Iulia, acum la începutul anului al nouălea al domniei mele, încoronarea mea şi a reginei. Sunt sigur că în această zi de sărbătoare, patimile trecătoare se vor stinge şi că toţi fiii buni ai patriei, însufleţiţi de aceeaşi dragoste de ţară, se vor uni în jurul tronului»”, aflăm din documentarul pus la dispoziţie de Muzeul Naţional Cotroceni, realizat de dr. Ştefania Ciubotaru. Astfel, încoronarea suveranilor a fost hotărâtă pentru ziua de duminică, 15 octombrie 1922. Încă de joi, 12 octombrie 1922, au început să soseascăla Sinaia - deoarece trenul regal urma să plece spre Alba Iulia din