După primii doi ani la Spartak Moscova, brazilianul Mozart a trebuit să se opereze la genunchi din cauza unei leziuni de stres

Dincolo de avantajele garantate de gazonul artificial, suprafaţa de genul celei pe care a jucat aseară Inter la Moscova cu ŢSKA, ascunde capcane. Poate depune mărturie şi un brazilian care a bătut trei ani şi jumătate terenul sintetic de pe "Lujniki". În 2007, Mozart n-a mai rezistat şi a trebuit să meargă la cuţit. Iar în vara trecută, a lichidat conturile cu Spartak.

"E mai dificil să te recuperezi din punct de vedere fizic. Nu pot uita durerile pe care le aveam la coapse după meciuri. Acel teren sintetic cauzează pe termen lung o grămadă de probleme la gleznă, spate şi muşchii flexori. După doi ani am fost obligat să mă operez la genunchi pentru leziune de stres", zice mijlocaşul de 30 de ani, întors astă vară în Serie A.

Brazilianul ajuns la Livorno a explicat diferenţele faţă de iarba naturală: "Este un teren sintetic de generaţia a treia, o suprafaţă foarte interesantă. Mingea se mişcă mai rapid şi e un avantaj pentru jucătorii tehnici. Gambele şi gleznele se supraîncălzesc rapid şi gazonul e deseori răcit cu apă şi inundat pentru a deveni mai moale. Chiar şi portarii simt disconfort cînd plonjează. Mingea sare mai tare, îşi schimbă traiectoria, iar timpul de frînare e diferit".

Multicrampoane cu tracţiune

Spre deosebire de gazonul natural, pe terenurile sintetice se utilizează ghete speciale. Modelul "multicrampoane cu tracţiune" (foto 1) este cel mai folosit în prezent, fiind bun atît pe gazon natural, cît şi pe cel artificial din "generaţia a treia". Pentru cele din "generaţia a doua" sînt recomandate ghetele cu un număr mare de minicrampoane (foto 2). Cele făcute din aluminiu (foto 3) sînt folosite numai pe iarbă, pe suprafeţele lente şi de proastă calitate.

După