Spectacolul este controversabil în ceea ce priveşte raportul dintre intenţiile regizorale de dramă psihologică, cu accente de comedie absurdă şi ceea ce se realizează: interpretarea în cheie simbolică a unui text realist, interpretarea actoricească rămânând realistă.
La Ateneul Tătăraşi se joacă Turnul albastru (premiera 14 februarie 2013, în reluare 8-9 martie 2013), adaptare după piesa de teatru ”Avant de mourir” de Val Butnaru, regia Andrei Cantaragiu, distribuţia: Andrei Cantaragiu (Ovidiu), Erica Moldovan (Magdalena). În adaptarea propusă la Ateneu de cei doi, finalul piesei lui Val Butnaru este uşor schimbat şi accentele tematice sunt mutate dinspre realism (în varianta originală ea suferă de o boală incurabilă) înspre simbolistica centrală din ”Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”: moartea ca şi călătorie simbolică, iar îngerul morţii, ghidul călătorului, ia chipul unei femei. Spectacolul este controversabil în ceea ce priveşte raportul dintre intenţiile regizorale de dramă psihologică, cu accente de comedie absurdă şi ceea ce se realizează: interpretarea în cheie simbolică a unui text realist, interpretarea actoricească rămânând realistă.
În fapt, montarea ne pune în faţa unei meditaţii extrem de profunde la nivel de replică scenică (ex. ”A te ruga înseamnă a te regândi pe tine însuţi”), însă este frivolă din perspectiva modurilor alese spre a exprima respectiva meditaţie (în primul rând, rostirea). Strict, aici mă refer la vorbirea stridentă şi regională (personajul Ovidiu), pe care o încearcă şi Erica Moldovan, din fericire fără a reuşi să intre de tot în dialectul moldovenesc, având serioase scăpări înspre pronunţia literară. Din punctul meu de vedere, s-ar putea renunţa la caricaturizarea lingvistică a personajului Ovidiu, cu riscul de a pierde masiv din comicul de limbaj. Personajul