Singura sansa a noului prezidentiabil vine insa din taietura casanta a discursului sau - in Parlament sau in ocazii publice -, una in stare a modifica chiar si obisnuintele. Aici ar sta surprinzatoarea noutate. Doi chibiti permanenti ai unui post tv il au invitat pe insolit-prezidentiabilul liberal Crin Antonescu, in tentativa lor de a se arata mai inteligenti decit invitatul. Aproape obligindu-l - cita ineleganta! - sa-si tina mesajul de candidat... in engleza. Orice alt invitat i-ar fi pus la respect pe cei doi, obligindu-i sa-si vada lungul nasului. Ma rog. Momentul contine totusi, compensator - dincolo de gafa - si pretextul revederii citorva discursuri de-a lungul vremii, cu personaje notorii, neavind, acestea, nevoie de chibiti pentru a-si impune colosala elocinta. Nu numai ca n-ar fi suportat afrontul sfaturilor, marsind doar pe propria vocatie. Una oricum discretionara. Hitler e, poate, cel mai expresiv in exces. Discursul lui in fata giganticelor audiente e unul monumental. Chiar daca fioros monumental. Recent, un post tv a difuzat imagini cu Hitler-pictor. Nimic compromitator in exercitiile junelui in ale pensulei. Cu atit mai inmarmuritoare parasirea brusca a acestei suave prime vocatii, in favoarea celeilalte, de necomplicat dictator al unei Germanii revansarde. Daca am dispune de imagini audibile - imposibil insa - cu expansivul Napoleon vorbind colosalelor sale armate, am obtine similitudini. De netrecut si peste peroratiile electrizante ale rubicondului Mussolini. Revenire, insa, la incepurul secolului, unul ce avea sa modifice dramatic lumea. Fostul burghez Lenin, pastrindu-si chiar si pe turela blindatei insurectionale costumul cu jiletca, adaugindu-i sapca proletara, perora - in tenorino - pentru schimbarea lumii, chiar daca schimbarea avea sa fie - s-a vazut - una monstruoasa. Stalin era mut, exterminator mut. Mao era la fel de mut, vorbind doar pr