De 15 ani ne tot vorbesc edilii Bucureştiului despre fatalitatea inundaţiilor. Nu s-a făcut nimic împotriva acestei fatalităţi. În schimb, an de an ni s-a pus aceeaşi placă. Sistemul de canalizare e vechi, Bucureştiul a crescut prea mult pentru reţeaua de canale subterane existente şi alte asemenea refrene pe care le-am învăţat pe de rost. La adăpostul acestei scuze nici unul dintre primarii Bucureştiului n-a căutat marea soluţie, nici unul dintre ei n-a încercat să descopere măcar soluţii parţiale, pe cartiere. Fiindcă un cartier din Bucureşti e cît un oraş măricel din ţară.

Se ştie care sînt cartierele din Bucureşti unde ploile torenţiale provoacă mici diluvii în timpul verii. Toate aceste inundaţii au fost contemplate de primarii Capitalei ca făcînd parte din soarta oraşului.

Dacă vreunul dintre edilii şefi ai Bucureştiului ar fi cunoscut istoria acestui oraş, ar fi ştiut că pînă la regularizarea cursului Dîmboviţei, acest rîuşor se revarsă, amărînd periodic viaţa băştinaşilor.

Cînd primarul Demetrescu a adîncit albia Dîmboviţei şi a scos din sălbăticie lacurile de pe margine, au fost voci care au protestat, fiindcă se pierdea poezia Bucureştiului. Pentru criticii intrepridului primar, acesta nu trebuie să-şi bată capul cu inundaţiile, deoarece ele făceau parte din viaţa oraşului. Demetrescu avea planuri pentru întreg oraşul. N-a fost reales din motive politice. La vremea lui, Demetrescu a făcut un fel de revoluţie în urbanizarea Bucureştiului. Şi asta fără marile mijloace tehnice de azi.

Peste tot în lume se găsesc soluţii pentru modernizarea marilor oraşe. Noi ne-am împiedicat în canalizare, ca şi cum ea ar fi blestemul Bucureştiului.

Primarii pe care i-a avut acest oraş din 1990 încoace s-au ferit toţi de canalizare. Şi asta din mai multe motive. Cel mai important e frica de eventualele