Stere Gulea a spus că pelicula „Weekend cu mama", care rulează deja în cinematografele româneşti, a fost un bun antrenament pentru următorul proiect, „Sunt o babă comunistă”. La 64 de ani, regizorul peliculei „Moromeţii” a revenit la film după o pauză lungă de 12 ani, timp în care s-a ocupat de politică şi de televiziune. „Weekend cu mama” este un film total diferit de ceea ce aţi făcut până acum. Aţi abordat probleme serioase ale societăţii de astăzi: droguri, abandonul parental, traficul de oameni. Cum a fost trecerea la filmul modern, să-i zicem aşa?

Ca să fiu foarte sincer, în anii ăştia în care am zăcut, m-am gândit la o anumită problemă, legată de ceea ce se întâmplă cu filmele generaţiei din care fac eu parte. Vorbim de oameni pe care îi cunoaşteţi şi care au făcut, zic eu, filme destul de importante. În primul rând Daneliuc, apoi Piţa.

M-am tot gândit la ceea ce aşteaptă lumea de azi, în special tinerii când se duc la cinema, de ce nu le plac filmele româneşti. Sunt spectatorii de vină? E un fel de snobism ori şi noi, regizorii, prin filmele pe care le facem nu suntem preocupaţi de spectatori?

Cineva ar putea să mă întrebe: dar care spectatori? Vorbesc de un spectator generic. Nu despre unul anume, ci de ceea ce este spectatorul din noi, ce-i poate stârni interesul: emoţia, situaţiile conflictuale puternice, rezolvările neaşteptate?

N-a fost greu să o luaţi, practic, de la capăt?

O pauză de o asemenea lungime pune probleme de adaptare. Pot să spun că am redebutat după 12 ani de absenţă. Între timp, au apărut filme ale noului val de cineaşti români. Or, acest lucru nu îl poate lăsa indiferent pe un profesionist.

Am văzut filmele tinerilor regizori, pe unele le consider bune, chiar foarte bune, de la temele abordate până la limbaj şi tehnologie. Sigur că aceşti regizori ne pu