De ce şi-a concentrat PD-L campania pentru scrutinul europarlamentar pe atacarea PSD din toate poziţiile şi cu tot armamentul din dotare? Un posibil răspuns: Asumarea riscului de a rupe Coaliţia.
Nu întâmplător am zis asumarea riscului, şi nu ruperea Coaliţiei. Pentru că PD-L, sub îndrumarea lui Traian Băsescu, joacă deosebit de abil. Partidul a ajuns la concluzia că poate guverna şi fără PSD. Mai e puţin şi se intră în vacanţa parlamentară. În timpul verii, un guvern minoritar ar putea emite Ordonanţe de Urgenţă.
La reluarea sesiunii parlamentare mai sunt puţine luni până la prezidenţiale. În plus, în PSD există mulţi lideri centrali şi locali dispuşi să joace pe mâna lui Traian Băsescu. Dacă PD-L rămâne la guvernare, PSD-ul, trecut în Opoziţie, va fi slăbit de frământări interne, dacă nu chiar de o sciziune. Se ştie deja că alierea cu PD-L a fost opera unui grup din cadrul PSD care l-a pus pe Mircea Geoană în faţa faptului împlinit.
Nu numai acest grup, dar şi alţi lideri locali şi centrali ai PSD nu vor fi dispuşi să fie alungaţi de la Putere de dragul victoriei lui Mircea Geoană la prezidenţiale. Mai ales că victoria liderului PSD nu e sigură şi, în plus, anul acesta vor avea loc doar prezidenţiale. Structura Parlamentului rămâne neschimbată. De ce n-ar spera unii miniştri PSD-işti şi unii ştabi PSD din administraţie într-o guvernare alături de PD-L şi după prezidenţialele câştigate de Traian Băsescu?
În aceste condiţii, strategia PD-L s-ar concentra pe constrângerea PSD să plece de la guvernare. Un astfel de moment poate fi creat prin permanenta bumbăcire a PSD: de la atacuri publice până la chemarea unor lideri PSD la DNA.
Există şi posibilitatea ca Mircea Geoană, conştient de revolta din partid împotriva sa, dacă va părăsi guvernarea, să ţină cu dinţii de Alianţă. Şi în acest caz,PD-L-ui îi va con