Marele interes dobândit în România de situaţia din Grecia este de fapt România. Cum este afectată România de situaţia din Grecia? Ce se va întâmpla cu România dacă Grecia, în ciuda acordului european de susţinere, cade financiar? În acest sens, o comparaţie între Grecia şi România nu este lipsită de interes. Deşi în legătură cu ceea ce se va întâmpla în cele două ţări răspunsurile, evident, nu sunt nici la Atena, nici la Bucureşti!
Din punctul de vedere al fundamentelor economice, Grecia şi România stau la fel de prost. Aproape aceeaşi dezarticulare economică, aceeaşi lipsă de cheag structural, aceeaşi slabă productivitate a muncii, aceeaşi activitate cu valoare adăugată scăzută, aceleaşi hibe esenţiale precum consum fără producţie sau economie financiar-bancară fără economie reală!
Mai mult, aceeaşi evaziune fiscală debordantă, acelaşi clientelism politic vomant, aceeaşi administraţie publică pletorică şi coruptă. Cu alte cuvinte, aceeaşi lipsă de pregătire spre a înfrunta vremuri grele.
Vremuri grele nu venind de la alţii, ci chiar din interior. Finanţele publice sunt la pământ în ambele ţări din absolut aceleaşi motive: evaziune, scurgeri către clientela politică, extinderi parazitare de personal în sistemul public, mite electorale sub formă de salarii, pensii şi sporuri nesustenabile.
Dacă situaţia finanţelor publice în Grecia este mai gravă decât în România este nu pentru că toate aceste componente ale devalizării şi risipei banului public ar fi mai mari, ci doar pentru că sunt mai vechi. De la comunism, România a moştenit un anumit echilibru în domeniu, iar în perioada postdecembristă, să recunoaştem, s-a aflat cea mai mare parte sub supravegherea FMI, care a împiedicat-o s-o ia razna şi mai tare decât a luat-o. Oricât nu ne-ar place FMI, totuşi să spunem că graţie acestuia statul român are o datorie publică mult mai mică