Sub denumirea de pufulita sunt cunoscute mai multe specii inrudite: Epilobium hirsutum, cu flori rosii-purpurii si ceva mai mari; Epilobium montana, cu flori delicate, alb-roz, care creste spre munte; Epilobium parviflorum, cu florile foarte mici si care prefera malurile apelor si zavoaiele de salcie; Epilobium angustifolium, care seamana cu specia precedenta, numai ca are frunzele foarte inguste, ca la marar.

In linii mari, toate aceste specii de pufulita au aceleasi proprietati terapeutice, fapt demonstrat atat de compozitia lor chimica, foarte asemanatoare, cat si de experientele de laborator care au concluzionat ca au eficienta in aceleasi boli. Ca factor curativ, se foloseste toata planta.

Sub forma de infuzie, pulbere si tinctura se recomanda in adenom de prostata, cancer de prostata, scrotal, genital si renal, hepatita virala A, B, C, ulcer gastro-duodenal, cistita, nefrita, litiaza urinara.

Infuzia se prepara punand la macerat, de seara pana dimineata, patru lingurite de pulbere in jumatate de litru de apa. Dimineata se filtreaza, iar maceratul obtinut se pune deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si iar se filtreaza. La sfarsit, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se administreaza pe parcursul unei zile, in doua-trei reprize.

Indicata si in caz de cancer reclat, genital, scrotal

Infuzia de pufulita se recomanda ca adjuvant in tratamentul cancerului de prostata, rectal, genital si scrotal, in caz de ulcer gastroduodenal si in cistita, nefrita, pielonefrita, litiaza urinara.

Pulberea se obtine macinand planta bine uscata in rasnita electrica de cafea si se administreaza cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi. Planta se tine sub limba timp de 10 - 15 minute,