Deşi izolat, cum zic analiştii, lovit din toate părţile, cum zic eu, Traian Băsescu mai are printre jurnalişti - e drept tineri - susţinători îndârjiţi. Sunt sigur că mai are - şi nu puţini - susţinători îndârjiţi şi printre alegători. Nu suficienţi pentru a-l face învingător împotriva monstruoasei coaliţii politico-mediatice formate pe ascuns împotriva sa cu luni în urmă, azi foşgăind la lumină, dar de-ajuns pentru ca Traian Băsescu să fie convins că, dacă nu tot poporul, atunci măcar o parte a acestuia e cu el.
Unul dintre aceşti jurnalişti m-a sunat miercuri seară.
- Vă uitaţi la Realitatea TV?, m-a întrebat.
- Nu, nu mă uit, i-am răspuns, dar presupun ce se întîmplă pe postul părintelui FNI: un lins în fund deşănţat al puternicilor zilei: Mircea Geoană şi Crin Antonescu.
- De unde ştiţi?, a continuat mai tânărul confrate.
Ştiu din Istoria României postdecembriste şi din Istoria României moderne. Cât timp un politician e mare ştab, toţi se grăbesc să-l umple de pupături băloase, ciomăgindu-i adversarul aflat la pământ. De cum ştabul cade sau e pe cale să cadă, toţi se grăbesc să dea în el şi să-l lustruiască pe adversarul care i-a luat locul. Ştiu şi nu mă miră spectacolul mizeriei româneşti din aceste zile. Pentru că mai tânărul confrate a insistat, mi-am lăsat hârtiile din birou şi m-am dus în sufragerie, unde am televizorul. Ceea ce am văzut nu era din Emil Cioran. Era din Ion Luca Caragiale.
La Realitatea TV a lui Sorin Ovidiu Vântu se transmitea în direct întâlnirea de pe hol a lui Crin Antonescu şi Mircea Geoană. Crin Antonescu venea gâfâind de la Antena 3 pentru a intra în direct la Realitatea TV. Mircea Geoană pleca de la Realitatea TV la Antena 3. Deşi nu s-au văzut decât de la prânz, cei doi păreau că nu s-au întâlnit de la începutul unui război mondial, din care au scăpat amândoi teferi. Doar tăria mascul