Acest lucru, ierarhia

Viaţa Românească nr. 10 continuă ancheta despre Schimbarea la faţă a literaturii române. "La faţă" e un fel de a spune, căci schimbările vin din profunzime - scrie Nicolae Prelipceanu în editorial - şi ele se datorează diferenţelor de mentalitate dintre "vechii scriitori, supravieţuitorii regimului comunist, şi cei noi, care erau copii cînd cu revoluţia din 1989". Omul de azi - afirmă N. P. - nu mai gîndeşte şi lucrează în perspectiva viitorului, în cazul scriitorilor "nimeni nu-şi mai pune problema supravieţuirii operei sale". Nu sîntem siguri că lucrurile stau chiar aşa; există şi acum, ca întotdeauna, năzuinţa firească de a beneficia de succes şi tot ce aduce el cît eşti viu, dar există şi vocaţia obstinată, cu bătaie lungă (rară în toate timpurile) şi sacrificînd confortul comun. Putem şti ce anonim pentru noi îşi scrie chiar acum o operă ce va supravieţui secolului abia început? l Mai aplicat, Liviu Antonesei vede multe schimbări pozitive în literatura română a ultimilor 18 ani, în absenţa însă "a celei esenţiale, care se referă la refacerea ierarhiilor pe alte baze valorice decît cele de dinainte de revoluţie". Pînă în 1989, spune el, exista o ierarhie oficială, impusă de regimul comunist, şi una oficioasă, construită de critici cu autoritate profesională din ţară şi susţinută de la microfonul "Europei libere". După ^90, în locul acestor două ierarhii, în măsură diferită false, ar fi trebuit să apară una nouă, "care să nu fie nici reflecţia în literatură a politicii de partid, nici un fel de contrareacţie din partea cîmpului literar la cea dintîi, ci autonomă, venită din interiorul cîmpului ca atare. Acest lucru nu s-a petrecut. în cel mai bun caz, prin dispariţia din primul plan a "autorilor de partid şi de stat" şi prin reintroducerea în circuit a autorilor din exil şi neconvenabili, am asistat la substituirea ierarhiei ofi