De ce credeţi că diploma nu mai acoperă nivelul de cunoştinţe pe care absolventul de facultate trebuie să le aibă?
Una dintre cauze este că, în ţara noastră, numărul de universităţi s-a mărit foarte mult, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a calităţii. Am fost eu însumi ministru adjunct responsabil de învăţământul universitar, în primul Guvern Roman, în ministeriatul lui Mihai Şora, şi ştiu foarte bine cum a început să se formeze învăţământul particular în mod sălbatic, fără lege, fără aprobări din partea ministerului, cu avize date de o comisie de mici servicii, care funcţiona ca să permită formarea de societăţi comerciale. La un moment dat, universităţile particulare au devenit atât de numeroase, încât au depăşit toate recordurile cunoscute. Dacă facem comparaţie la nivel european, vedem că în această privinţă suntem campioni. Nu e mai puţin adevărat că există şi universităţi de stat care nu se justifică, în mici centre, unde lipseşte posibilitatea de a aduce profesori buni şi de a dezvolta un învăţământ performant. Faptul că anul acesta vor fi mai puţini candidaţi la admitere mă face să sper că selecţia naturală va mai elimina unele, cel puţin, dintre aşa-zisele universităţi fără perspective. N-ar fi însă rezonabil să venim în ajutorul selecţiei naturale?
Ce părere aveţi despre sistemul Bologna, care a modificat perioada studiilor? Cum a fost el implementat în România?
Potrivit sistemului Bologna, există trei ani pentru studii universitare propriu-zise, doi ani de masterat şi trei ani de doctorat. E un sistem care masifică învăţământul superior. La prima vedere, se pare că studenţii au un an în plus. Înainte, făceau patru ani ca să capete o diplomă în învăţământul universitar propriu-zis; acum, ei capătă o diplomă de licenţă la trei ani, dar e o diplomă care nu serveşte la mare lucru. Ca să poată avea totuşi o inserţie profesională ac