Introducerea unui impozit suplimentar care să fie suportat de băncile comerciale este un subiect tot mai mult vehiculat. Întâlnirea G20, a celor mai mai puternice economii ale lumii, care a avut loc la Toronto la sfârşitul lunii iunie, a luat în discuţie introducerea unei astfel de taxe.

Taxa a fost agreată de Marea Britanie, Franţa şi Germania, dar nu a fost bine primită de state ale căror economii au fost mai puţin afectate de criză sau ale căror sisteme bancare nu au înregistrat mari pierderi financiare. Este posibil ca, în curând, în Marea Britanie să se introducă o astfel de taxă, neştiindu-se deocamdată ce formă va îmbrăca aceasta. Se estimează însă că va genera venituri suplimentare la buget de aproximativ două miliarde de lire sterline.

Până acum, singura ţară care a introdus taxa pe bănci este Ungaria. Această taxă reprezintă 0,45% din bilanţurile băncilor comerciale şi va aduce la buget în jur de 700 de milioane de euro, ceea ce nu este deloc puţin ţinând cont de faptul că Ungaria nu a mai ajuns la un acord cu FMI şi are ca obiectiv un deficit bugetar de 3,8%.

În România, au existat discuţii firave despre introducerea unui impozit suplimentar pentru bănci, dar totul a rămas la acest stadiu. Introducerea taxei pe bănci, ca de altfel introducerea oricărui impozit, reprezintă un rău pentru contribuabili, în cazul nostru băncile, deoarece afectează acumularea de capital de finanţare şi influenţează procesul de creditare.

Dar această taxă poate fi un rău necesar, pentru că se înscrie pe linia sacrificiului general pe care societatea îl face într-o perioadă de criză şi asigură resurse financiare suplimentare în scopul diminuării deficitului bugetar. Chiar dacă poate fi interpretată că o măsură prociclică, nu ar fi singura luată de guvern în ultimul timp, iar ţinând cont de faptul că băncile au profitat din plin de pe urma creşterii econom