Sacrificarea mielului de Paşte a fost instituită chiar de Dumnezeu, încă de pe vremea lui Moise, când poporul evreu se afla în robie în Egipt. Odată cu moartea Sa, Isus a devenit Mielul lui Dumnezeu, sacrificat pentru omenire.

Creştinii care sărbătoresc Paştele în această perioadă asociază sărbătoarea cu tăierea mielului, iar asocierea nu este deloc întâmplătoare. Paştele este o sărbătoare instituită încă de pe vremea lui Moise, când poporul evreu se afla în robia egipteană. Pentru a-i scoate pe evrei din Egipt, Dumnezeu a dat 10 urgii. Ultima era moartea întâilor născuţi, iar pentru ca familiile evreilor să fie ocolite de această urgie, pragul fiecărei uşi trebuia uns cu sângele unui miel. „Sângele va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului, s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri”, arată Biblia, în Exod, capitolul 12. Evreii au făcut întocmai, iar casele lor au fost ferite de urgia lui Dumnezeu, care a scos poporul din Egipt.

Prorocie despre moartea Mântuitorului

Mai târziu, Biblia arată că prorocul Isaia vorbeşte despre venirea lui Isus, Mielul care va fi jertfit pentru ispăşirea păcatelor omenirii. „Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat. Chinuit a fost, dar s-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa, ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura”, arată prorocia lui Isaia, făcută cu sute de ani înainte de naşterea lui Isus.

Hristos, Mielul lui Dumnezeu

Jertfirea lui Isus pentru ispăşirea păcatelor a fost anunţată şi de