Activistul de partid
Inainte sa devina ceea ce a ajuns, fusese un om obisnuit, cu niscaiva calitati si cu destule limite, mai mult sau mai putin priceput in meseria lui, mai mult sau mai putin destept, mai mult sau mai putin simpatic, mai mult sau mai putin cultivat, din care pricini nici nu atragea atentia, pierzandu-se linistit in multimea anonimilor dintotdeauna. S-a intamplat insa ca, intr-o buna zi, partidul din care face parte, si care intamplator era la putere, l-a numit intr-o oarecare functie publica. Fireste ca nu degeaba, ci drept multumita pentru devotamentul aratat pana atunci si ca semn de incredere ca va ramane neschimbat pe mai departe. Stiu prea bine ca, inainte sa ajunga Cineva, orice ins este un stralucit anonim. Dupa cum mai stiu si ca exista in fiecare dintre noi disponibilitati nebanuite, pe care doar imprejurarile deosebite reusesc sa le scoata la lumina. Intr-un dascal de scoala poate sa doarma nestiut un priceput gospodar, dupa cum intr-un prost administrator poate sta ascuns un excelent tarcovnic.
Insa nu la asemenea revelatii vreau sa ma refer, ci la o schimbare pe cat de generala, pe atat de radicala, si care tine de psihologie. Anume, orice individ pus intr-un scaun mai inalt sufera o brusca metamorfoza. Daca s-a intamplat sa-l cunosti dinainte, dupa inscaunare descoperi un alt om. Patruns de insemnatatea functiei, iti intinde doar varfurile degetelor, afiseaza o preocupare apasatoare, de parca toate grijile lumii s-ar fi pravalit asupra-i, iti raspunde alegand cu grija cuvintele, ca si cum de ele ar atarna soarta umanitatii, iar daca s-a nimerit sa fie bine dispus, iti vorbeste ingaduitor, ca de la atoatestiutor la profan, despre problemele globale la a caror solutionare a fost chemat sa puna umarul, dupa care te expediaza grabit, fiindca e asteptat de o armata de ziaristi ori urmeaza sa primeasca o importanta