Cand politicienii se balbaie elocvent, natiunile tac si inghit. Romania se afla exact in aceasta situatie si risca sa fie bruiata de o enorma cantitate de zgomot doctrinar, fara sa dibuiasca drumul spre modernitate. La doi ani de la presupusa ei racordare europeana, Romania n-are instrumente de navigatie, dar aduna o vasta maculatura programatica. Intre atatea agramatisme politice, marele motor demagogic pe rol e liberalismul carmuitor al PNL. Adevarat si paradoxal, Romania n-a fost nicicand mai insetata de o guvernare de dreapta. Saltul intr-o conditie istorica noua presupune o deplasare generala si solidara. Romania trebuie sa devina un sistem activ, nu sa ramana o conjunctura. Insa pilotul liberal si-a pierdut vechea vocatie si dirijeaza un socialism electoral fara egal de la comunisti incoace.

E simplu: legatura PNL cu liberalismul e strict onomastica. Intr-o epoca ultraeconomica, liberalii lui Tariceanu sunt, dintr-odata, bisericosi. Productivitatea si politica fiscala au fost candva atuurile viziunii liberale. De atunci au trecut aproape o suta de ani. Liberalii zilelor noastre nu se mai pricep sa rezolve probleme. In schimb, stiu sa le subventioneze.

Fostul partid al initiativei private si al bunastarii urbane pregateste o surpriza mortala clasei de mijloc. Treptat si nechibzuit, liberalii lui Tariceanu si-au obisnuit publicul sa se bizuie pe relache si pe gratificatii neconditionate. Virtutile clasei de mijloc amortesc inainte de a fi descatusate. Romania are problemele tipice ale unei societati apte de modernizare, dar primeste o lectie colectiva de pasivitate. PNL conduce o initiere sistematica in degradare. La capatul ei, clasa de mijloc va cobori si va adopta reflexe lenese de clasa asistata. Asa ceva poarta un nume clar: declasare. Elita productiva pe care liberalii o curtau si o protejau altadata a devenit o masa indiferenta econom