Perspectiva independenţei regiunii autonome Catalonia din Spania nu suscită entuziasm în Europa. Există ţări ca Belgia, Cipru, Italia, România, Slovacia şi Marea Britanie, în care mişcările separatiste ale unor minorităţi naţionale s-ar putea inspira din secesiunea catalană.
In extremis, însă, UE nu ar avea de ales decât să respecte un proces de independenţă care a ţinut seama cu scrupulozitate de legislaţia internaţională. UE nu a fost mulţumită de dezmembrarea Cehoslovaciei în 1993, dar a acceptat-o, scrie Financial Times într-un articol care explică pe bază de întrebări şi răspunsuri actuala presiune a Cataloniei pentru suveranitate.
În prezent, relevă semnatarul articolului, editorialistul pe probleme ale Europei, Tony Barber, dezmembrarea Spaniei ca stat pare puţin probabilă, dar presiunile pro-independenţă evoluează rapid în Catalonia, cea mai puternică dintre cele 17 regiuni autonome din Spania. În opinia sa, este cel mai serios test asupra sistemului spaniol descentralizat de guvernare de la revenirea ţării la democraţie la sfârşitul anilor 1970, după dictatura lui Franco.
Într-o anumită privinţă, criza economică din Spania alimentează starea de spirit separatistă din Catalonia. Ea îi determină pe catalani să pună problemele lor economice pe seama unui sistem naţional care, în opinia lor, îi obligă să aducă o contribuţie disproporţionată în raport cu restul Spaniei. În altă privinţă, criza întăreşte mâna guvernului central de la Madrid. Catalonia a solicitat 5 miliarde de euro asistenţă de lichiditate dintr-un fond guvernamental pentru regiunile afectate de datorii. În mod previzibil, Madridul vrea, în schimb, să-i vadă pe catalani că exercită o autoconstrângere privind problema independenţei.
Ce anume doresc liderii politici şi de afaceri din Catalonia şi opinia publică? Potrivit semnatarului articolul