Este farmacist şi lider de sindicat la Spitalul TBC şi le predă cursuri de farmacie elevilor de la Şcoala Postliceală Ion Cantacuzino din Piteşti. Îşi iubeşte semenii dar le arată aceeaşi dragoste şi animalelor şi ar da orice să nu –i vadă suferind nici pe unii, nici pe alţii!
Un om cu un suflet mare! O persoană altruistă, inimoasă şi implicată în tot ceea ce face! Cam aşa îl descriu colegii săi de la spitalul TBC şi pacienţii internaţi aici ca şi elevii sau profesorii de la Şcoala postliceală Ion Cantacuzino din Piteşti unde Nicolae Popescu predă cursuri de Farmacie. Dacă ar putea grăi, la fel ar spune despre profesorul farmacist şi cele 90 de animale, câini şi pisici, pe care le îngrijeşte în gospodăria sa de la Călineşti.
“Mă impresionează mult suferinţa animalelor. Am cumpărat, special, o casă la Călineşti, tocmai ca să duc acolo o parte din bieţii căţei ai fostei fundaţii ANIMA al cărei preşedinte a fost soţia mea, plecată din această lume, şi ea o mare iubitoare de animale. La început, au fost mai puţini, dar după ce m-am apucat să le construiesc padocuri şi s-a aflat despre faptul că am grijă de câini, au tot început să vină şi alţii. De fapt, au fost aduşi, pentru că, nu de puţine ori, m-am trezit cu bietele animale direct în curte, aruncate peste gard. Ce era să fac, de alungat nu puteam să le alung, aşa că le-am oprit pe toate! Am ajuns la vreo 60 de câini şi 30 pisici, dar asta nu mă sperie!”, spune Nicolae Popescu.
De la moartea soţiei sale, animalele au devenit, pentru Nicolae Popescu, familia sa. Nu i-a fost uşor, cu toată dragostea pe care a avut-o de oferit.
“La început numai hrana lor mă ducea undeva la vreo 17 milioane de lei. Lunar! Fiica mea, care se află de ceva timp în Germania, a contactat-o, însă, pe Ute Langenkamp, doamna cu suflet mare a cărei asociaţie administrază biobaza Smeura, i-a povestit despre dragoste
