Nu puţine sunt studiile care încearcă să identifice cauzele crizei. Puţine sau chiar foarte puţine sunt cele care vorbesc despre rolul băncilor centrale şi al celor comerciale în această criză sau de efectele perverse ale politicilor banilor ieftini.

Am citit cu mare atenție ultimul material postat de dl. Lucian Croitoru pe pagina de Internet a Băncii Naționale a României la secțiunea ”Puncte de vedere” (http://www.bnr.ro/Puncte-de-vedere-4011.aspx). Încă de la început m-a suprins ostilitatea față de piață și sectorul privat considerat pe nedrept sursa tuturor relelor și cauza crizelor actuale: ”...nici dezechilibrele bugetare și nici nivelurile datoriilor publice nu sunt cauzele crizei în țările PIIGS...” (pag. 2) și ”Problema zonei euro o constituie dezechilibrele externe. Deficitele de cont curent relativ mari sunt o trăsătură comună a țărilor PIIGS, cu excepția Italiei "(pag. 3).

Evident că nu se spune nimic despre rolul băncilor centrale, a băncilor comerciale în producerea acestei crize. Argumentul pe care îl produce dl. Croitoru în sprijinul acestei idei este o simplă corelație vizuală între deficitul de cont curent (mai mare) și deficitul bugetar (mai mic) în perioada premergătoare crizei (analiza acoperă perioada 1997-2010).

Majorarea deficitului de cont curent stimulată de stat şi de creditele “pentru orice”

În primul rând trebuie spus că e foarte greu afirmat cât din acest deficit de cont curent din țările analizate se datorează exclusiv pieței private (adică include banane și alte produse exotice ce nu se produc în aceste țări). O bună parte din această creștere a importurilor se poate datora ”proiectelor statului” care, chiar dacă sunt demarate prin firme private care importă echipamentele sau materiile prime, vor avea o legătură directă cu statul, titlurile de stat, datoria publică, portofoliul băncilor comerciale și pol