Bianca Amarandi este o fetiţă de 2 ani şi jumătate, din Brăila, lovită de soartă de două ori: abandonată de părinţi şi, după aceea, diagnosticată cu o formă rară de cancer cerebral, meduloepiteliom. A avut şi puţin noroc, tot de două ori: a fost dată spre creştere unei asistente maternale care-o iubeşte ca pe propriul copil şi, dincolo de boală, a rămas un copilaş zburdalnic şi zâmbitor care, după spusele unuia dintre doctori, “vrea să trăiască”. Bianca Amarandi este o fetiţă de 2 ani şi jumătate, din Brăila, lovită de soartă de două ori: abandonată de părinţi şi, după aceea, diagnosticată cu o formă rară de cancer cerebral, meduloepiteliom. A avut şi puţin noroc, tot de două ori: a fost dată spre creştere unei asistente maternale care-o iubeşte ca pe propriul copil şi, dincolo de boală, a rămas un copilaş zburdalnic şi zâmbitor care, după spusele unuia dintre doctori, “vrea să trăiască”.

Sincer vorbind, câţi dintre noi am da vreo şansă la viaţă normală unui bebeluş care, abandonat de părinţi, ajunge în grija Protecţiei Copilului, ca un alt copil din sutele, poate miile ce sunt aproape “aruncaţi” de cei care ar fi trebuit să-i crească, să-i iubească şi să-i protejeze?

Norocul Biancăi Amarandi s-a numit doamna Lucica, asistentă maternală, care a luat-o în familia ei pe fetiţă, înconjurând- o cu aceeaşi dragoste ca pe propriul copil, un băiat ce are acum 20 de ani. N-a fost bine nici aşa, pentru soarta asta, parşivă adesea, vrea să joace “pe degete” destinul oamenilor, mari şi mici.

La nici o jumătate de an după ce Bianca devenise, practic, membru deplin al noii ei familii, viaţa i-a fost pusă iarăşi la grea încercare. De data asta sub forma unei tumori cerebrale maligne, localizată în lobul temporal stâng.

Fix acum un an, Bianca era operată la Spitalul Bagdasar- Arseni, de dr. Alexandru Taşcu, care i-a efectuat o rezecţie aproape completă a tumorii