Vara este marcată la Constanţa nu doar de veselia sezonului turistic. În luna iulie, o ceremonie militaro-religioasă comemorativă are loc în curtea Centrului de Scafandri, apoi se mută la Aerodromul de la Tuzla. Aici şi-au pierdut viaţa, în cel mai grav accident aviatic produs în Constanţa la 5 iulie 2010, 12 militari.

Erau 8 scafandri constănţeni şi 4 piloţi buzoieni, care efectuau împreună zboruri de antrenament. Avionul Antonov 2, în care se pregăteau de ultimul exerciţiu, s-a înclinat brusc pe partea dreaptă, la altitudinea de 150 metri. A aterizat forţat pe pistă, a luat foc, apoi a explodat, carbonizând militarii prinşi înăuntru ca într-un sicriu ermetic. Doar 2 militari au supravieţuit: 1 scafandru şi 1 pilot.

La ceremonialul de anul trecut a participat secretarul de stat Sebastian Huluban de la Ministerul Apărării Naţionale. Rudele resemnate au avut puterea să mulţumească demnitarului pentru că i-a onorat cu prezenţa. Acesta a dat mâna cu fiecare familie şi a stat de vorbă cu ele preţ de câteva minute.

Unii părinţi au cerut demnitarului să faciliteze accesul la monumentul ridicat la Tuzla, la locul tragediei, pentru a nu mai perturba activitatea militară şi pentru a le fi permisă vizitarea. Alţii au cerut, ca o reparaţie, ca militarii să fie trecuţi pe monumentul eroilor căzuţi la datorie în timp de pace.

Cea care a avut tăria să dea glas durerii extreme faţă de superiorii din Armată a fost mama soldatului Cosmin Florescu, mort la 26 de ani.

„Cum vă explicaţi că pilotul de la Bobocu care a supravieţuit a fost trecut imediat în rezervă, la o lună de la nenorocire? A mărturisit unui prieten de-al nostru cum se distrau ei înainte de decolare, pe seama vechimii avionului. Puneau cârpe ude pe aparatură ca să o ţină la temperatura potrivită. De ce nu erau ambulanţe şi echipaje de pompieri? Cum au putut să-i lase să