Editura Polirom a publicat integrala prozei scurte a lui Vladimir Nabokov, în seria dedicată celebrului scriitor din secolul XX. În povestirile din volum, scrise în perioada 1920-1950, după emigrarea în Occident, domină discret spiritul Rusiei natale, paradisul pierdut.
Datorită efortului lăudabil al traducătoarelor Adriana Liciu, Veronica Niculescu şi Anca Băicoianu, cititorul din România are la dispoziţie un instrument esenţial pentru a pătrunde în adâncimile prozei unui scriitor care aparţine literaturii americane.
Dacă istoria ar fi fost alta şi dacă selecta familie aristocrată în care s-a născut n-ar fi fost nevoită să părăsească Rusia în timpul revoluţiei bolşevice, identitatea şi opera lui Nabokov ar fi arătat, cu siguranţă, altfel. Unul dintre cei mai importanţi scriitori de limbă engleză din secolul XX, autorul faimosului roman „Lolita" şi al altor câteva cărţi la fel de importante, a scris în rusă şi în engleză, pe care a învăţat-o de mic.
Recuperarea prozelor scurte scrise în rusă în prima jumătate a secolului trecut, când autorul îşi căuta un loc în Europa sau peste Ocean, definitivează portretul unui artist admirat de mai toţi pasionaţii de literatură, scriitori şi cititori deopotrivă.
Volumul editat la Polirom cuprinde povestiri „în dulcele stil clasic" al prozei moderne de cea mai bună calitate, căreia nici cel mai pretenţios cititor nu-i poate reproşa mai nimic.
Nivelul lor nu se datorează recursului la „secrete" de compoziţie, căci ingredientele sunt cele din romanele de succes pe care Nabokov le-a scris în aceeaşi perioadă sau mai târziu.
Personajele sunt aristocraţi, latifundiari, oameni de rând, studenţi, artişti care au o latură întunecată sau un „je ne sais quoi" ce rămâne de nedesluşit până la final şi după încheierea lecturii, personaje feminine irezistibile, poveşti care spun că banalul nu e banal şi trădeaz