Nu spun ca acesta sint eu, spun doar ca toate aceste banalitati ma definesc mai bine decit eticheta de critic literar. Criticul este si el om, sa stiti... Ipostaza de critic literar nu ma reprezinta decit in mica proportie. Alte maruntisuri ma definesc. Pentru a o demonstra, intru intr-un joc pe care l-au practicat, pe urmele lui Roland Barthes, si alti critici (Eugen Simion, Nicolae Manolescu), incercind sa arate ca sint, minune mare, oameni ca toti ceilalti. Ce ma agaseaza, asadar? Nesimtirea, in primul rind. Rigiditatea celor care cred ca doar ei au dreptate. Neseriozitatea. Frustratii care birfesc. Scriitorii insistenti, care te hartuiesc cu telefoane sau cu amabilitati interesate dupa ce-ti dau o carte. Conflictele academice sau literare. Nu-mi plac deloc profitorii, lingusitorii, cei cu spinarea plecata. Cei care isi calculeaza eventualul cistig al oricarui gest. Rautatea gratuita, pe care nu o inteleg. Lipsa discretiei, agresivitatea celor care vor sa stie tot, sa afle mai mult decit esti dispus sa le spui. Functionarii blazati. Dinamo Bucuresti. Strazile din Iasi, noroiul din cartierul meu. Ma prostdispun zilele innorate, morocanoase. Sint dezagreabiletalk show-urile politice. Si desenele animate violente, cu roboti. Nu mi-a placut niciodata literatura SF, cu putine exceptii. Nu-mi place poezia insiropata, sensibilitatea prea evidenta. Nu gust asa-numita "sinceritate" in literatura. Autenticitate e altceva. Ma enerveaza accentul moldovenesc exagerat. Nu imi plac carnea in singe, pestele marinat, tuica slaba. Resping unele nuante: mov, roz. Nu-mi prea plac pisicile. Ma tem de serpi si de injectii. Ma streseaza cumplit telefonul, dar nu prea imi permit sa renunt la el. Nu-mi plac femeile neingrijite si nici cele prea agresive. Nu ma intimideaza, mi se par false. Detest prostii beti, grobienii prea siguri pe ei. Nu intru in jocuri de culise. Nu stiu cum sa raspu